Prima oară când am auzit expresia asta eram pe un scaun tare, într-un cabinet unde ticăitul ceasului părea sincronizat cu emoțiile mele. Medicul a spus liniștit că fracția de ejecție e un procent. Un detaliu aparent rece despre cât sânge reușește ventriculul stâng să trimită în corp la fiecare bătaie. În minte mi-a apărut imaginea unei fântâni arteziene. Când jetul e viguros, apa urcă cu poftă și cade într-o ploaie curată. Când slăbește, iese cu greu și se prelinge obosită. Așa și inima: aceeași mișcare, altă energie.

Dincolo de metaforă, explicația e destul de simplă. Fracția de ejecție este raportul dintre volumul de sânge pe care îl evacuează ventriculul stâng într-o contracție și volumul de sânge prezent acolo înainte de contracție. Se exprimă în procente. La persoanele fără boală cardiacă, valorile se învârt de obicei între 55 și 70 la sută. Nu e o cifră bătută în cuie pentru fiecare, fiindcă inimile au personalități diferite, dar e un reper util, ca o dungă discretă pe marginea drumului care îți spune că mergi în direcția bună.

Cum se măsoară fără să doară

Cel mai frecvent, fracția de ejecție se evaluează prin ecocardiografie. E acel examen cu gel rece și transductorul care alunecă pe piept, timp în care aparatul îți „filmează” inima în timp real. De cele mai multe ori, se folosește o tehnică standardizată numită metoda Simpson biplan, care calculează volumele ventriculului stâng din două planuri și de aici procentul care ne interesează. În centrele cu dotări avansate, rezonanța magnetică cardiacă oferă o măsurătoare foarte precisă, mai ales când imaginea ecografică e dificilă. Medicina nucleară sau tomografia computerizată pot completa imaginea în situații selectate. În viața de zi cu zi însă, ecografia rămâne prietenoasă, rapidă și suficient de exactă pentru majoritatea oamenilor.

Mulți se sperie de ideea că un număr ar rezuma sănătatea lor. În realitate, fracția de ejecție e doar un far. Nu spune toată povestea, dar luminează sectorul de mare prin care navighezi. Medicul se uită și la alte detalii: felul în care se contractă pereții, cum se relaxează inima între bătăi, presiunile din atrii, starea valvelor. Un procent nu trăiește singur, are nevoie de context.

Ce semnale dă atunci când e scăzută sau neobișnuit de mare

Când fracția coboară sub 50 la sută și mai ales sub 40, ne gândim la o pompă obosită. Uneori este urmarea unui infarct care a lăsat cicatrici în mușchi. Alteori vorbim despre cardiomiopatii care au subțiat fibra musculară în timp. Hipertensiunea ținută ani la rând doar „pe jumătate” poate forța pereții să se îngroașe și, în cele din urmă, să cedeze. Există și povestea firelor electrice rebele: aritmiile, aparent inofensive la început, consumă energie și uzează inima pe nesimțite.

Pe de altă parte, sunt oameni cu simptome de insuficiență cardiacă, dar cu fracția de ejecție păstrată, peste 50 la sută. Se numește insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție păstrată. Aici problema ține mai mult de relaxare și umplere decât de forță. Ca un acordeon rigid care nu mai primește aer ușor. Poți avea o cifră frumoasă, însă să gâfâi la urcatul scărilor. De asta spun că procentul e farul, nu harta completă.

Mai există și situații în care fracția pare prea mare, peste 70 la sută. Nu e record sportiv, iar entuziasmul nu ajută. Uneori înseamnă că ventriculul se umple prea puțin sau că pereții s-au îngroșat. Alteori e doar o particularitate de măsurare. Oricum ar fi, interpretarea trebuie făcută împreună cu medicul, în contextul dimensiunilor cavităților și al simptomelor.

De ce contează pentru prezent și pentru viitor

Un procent poate fi o predicție destul de fidelă a riscului. O fracție de ejecție scăzută se asociază cu probabilitate mai mare de spitalizare, cu edeme supărătoare, cu oboseală care apare la eforturi mici. Spune ceva și despre riscul de aritmii serioase. Când coboară mult, sub 35 la sută, echipele de cardiologie iau în calcul și dispozitive capabile să salveze vieți, cum sunt defibrilatoarele implantabile. Asta nu se decide pe loc. Se lasă timp tratamentelor să acționeze, se reevaluează după câteva luni, se judecă la rece.

Fracția de ejecție contează și pentru că ne arată efectul tratamentelor. Inhibitorii sistemului renină angiotensină, beta-blocantele, diureticele atent dozate sau inhibitorii SGLT2 nu sunt simple nume greu de reținut. Sunt verigi dintr-un plan care dă timp mușchiului inimii să se reorganizeze. Se întâmplă, uneori, ceva foarte încurajator: fracția de ejecție urcă treptat, iar respirația devine mai generoasă. Poate nu spectaculos, dar suficient cât să simți că încăperea vieții se lărgește.

Cum se traduce în viața de zi cu zi

Dacă ai ajuns la ecografie fiindcă ești obosit fără motiv, te sufoci la eforturi mici sau te trezești noaptea cu dorința de a sta pe marginea patului ca să îți aduni aerul, e posibil ca fracția de ejecție să explice o parte din puzzle. Am prieteni care mi-au povestit prima urcare de scări după câteva luni de tratament ca pe o mică victorie. Cifrele s-au întors pe foaia medicală, dar corpul și-a regăsit ritmul. Alteori simptomele sunt discrete și ies la iveală după o viroză, după zile cu prea puțină apă, după perioade cu mese dezordonate. Inima preferă ritmul. Somn destul, sare cu măsură, mișcare regulată, stres așezat. Nu e teorie seacă, e o formă de grijă pentru motorul care ne duce prin lume.

Și da, există dreptul la sperietură. Când auzi că ai o fracție de ejecție mai mică decât ar fi bine, te încordezi. Dar aproape întotdeauna există pași clari. Reglezi tratamentul cu medicul, te cântărești des ca să surprinzi retenția de apă, notezi cum te simți la efort, revii la control la timp. Asta înseamnă responsabilitate, nu panică. Îi dai inimii timp să se refacă. E un mușchi, iar mușchii reacționează la antrenament potrivit și pauză la momentul potrivit.

Ce să întrebi când primești rezultatul

Când ai în mână buletinul de investigații, întreabă nu doar cât este fracția de ejecție, ci ce înseamnă pentru tine. Cere să afli dacă dimensiunile cavităților sunt în regulă, dacă valvele funcționează corect, dacă pereții se mișcă uniform. Întreabă și cât de des ar trebui repetată evaluarea. Pentru unii la șase luni, pentru alții la un an, iar în perioade sensibile mai devreme. Medicina bună e personalizată. Două persoane cu aceeași cifră pot avea drumuri terapeutice diferite.

Să nu uităm că și ventriculul drept are fracția lui de ejecție. Nu îl trecem cu vederea, mai ales în bolile pulmonare sau în anumite cardiomiopatii. Măsurarea e mai pretențioasă, iar semnificația poate fi importantă. Când ambii ventriculi suferă, simptomele se adună ca norii dinaintea unei averse. Atunci tratăm cu și mai multă răbdare și migală.

Când merită căutat un consult specializat

Dacă ai avut un infarct, hipertensiune veche, diabet, tulburări de tiroidă care au oscilat, dacă ai trecut prin COVID sau altă infecție virală care te-a lăsat mult timp obosit într-un fel nou, e înțelept să ceri o ecografie cardiacă. Nu e moft, e prevenție. De asemenea, când urmezi tratamente oncologice ce pot afecta inima, oncologul și cardiologul îți vor propune un plan de monitorizare a fracției de ejecție, cu ajustări la nevoie, ca terapia să fie și eficientă, și sigură.

Dacă ești în Cluj sau prin apropiere și cauți informații practice, poate îți prinde bine să știi că există clinici unde poți cere detalii despre cardiologie Cluj pret. Totuși, mai important decât cifra din ofertă rămâne calitatea dialogului cu medicul și un plan construit pentru tine. Un consult bun valorează cât liniștea care rămâne după ce ieși din cabinet.

Mituri de lăsat la ușă

Se spune uneori că o fracție de ejecție normală exclude orice problemă. Nu e adevărat. Poți avea simptome reale cu fracție păstrată. Poți suferi din cauze electrice, din alimentare insuficientă cu sânge, din disfuncții de valve. Și invers. O fracție de 40 la sută nu anunță capătul drumului. Am văzut recuperări frumoase când oamenii au fost consecvenți cu tratamentul, au lăsat țigările, au dat jos câteva kilograme, au mers zilnic măcar o jumătate de oră, au ascultat semnele corpului fără să le ignore.

Alt mit spune că vârsta explică tot. Da, inima îmbătrânește, ca orice țesut, dar răspunde surprinzător de bine la grijă, chiar și după decenii. Câteva luni de alimentație echilibrată, de mers pe jos, de somn așezat schimbă felul în care urci o scară, în care ridici o geantă sau îți legi șireturile fără să rămâi fără aer. Lucrurile mărunte fac diferența, iar diferența se simte în felul cel mai omenesc.

O inimă are nevoie de poveste, nu doar de numere

Într-o lume a ecranelor și a graficelor, mi se pare tandru că inima răspunde încă la gesturi simple. O cafea băută liniștit. O seară în care închizi laptopul la timp. O discuție în care recunoști că te-a speriat un rezultat și că vrei să înțelegi mai bine. Fracția de ejecție e o lumină aprinsă într-o cameră. Te ajută să nu te lovești de colțuri, dar dacă vrei să vezi tabloul întreg trebuie să tragi și draperiile, să lași medicul să privească totul cu răbdare.

Nu e nevoie să memorezi procente. Ajunge să știi că au sens în context și că se pot schimba. Uneori în bine, cu răbdare și alegeri pe care le poți începe de azi. Un mic dejun liniștit, o programare făcută la timp, două stații parcurse pe jos. Inima simte. Când își recapătă ritmul, te regăsești pe tine, cel care urcă scările fără să le numere.

Dacă tocmai ți-ai aflat fracția de ejecție sau ești pe cale să o afli, ia rezultatul ca pe un punct de sprijin. Cere un plan scris. Întreabă când să revii, ce să urmărești acasă, care sunt semnele de alarmă. Ține aproape oamenii care te ajută să rămâi consecvent. Și, când îți iese, marchează micile victorii. Nu e triumfalism, e construcție pas cu pas. Fracția de ejecție, cu toată precizia ei, rămâne doar o parte din felul în care inimile noastre învață să bată din nou în ritmul potrivit pentru o viață trăită pe bune.