Ține un incisiv în lumina de la fereastră și o să vezi ceva ce puține coroane reușeau să imite acum cincisprezece ani. Marginea de jos e aproape sticloasă, mijlocul are un alb lăptos, iar spre gingie culoarea se îngroașă și devine mai caldă. Dintele natural are, de fapt, un gradient de culoare.

Zirconiul multilayer este oxid de zirconiu livrat în discuri cu mai multe straturi, a căror culoare și translucență se schimbă treptat de la gingie spre marginea dintelui, ca la dintele natural. Din el se frezează coroane și punți monolitice, fără porțelan aplicat deasupra, iar variantele mai noi pun zirconiu foarte rezistent la bază și unul mai translucid în vârf.

Sună simplu, aproape evident. În spatele ideii stau însă aproape două decenii de încercări și un compromis chimic, între rezistență și translucență, pe care producătorii încă îl negociază.

Ce înseamnă, de fapt, zirconiu multilayer

Zirconiul multilayer este un material ceramic pentru coroane și punți dentare, construit din straturi sau dintr-un gradient continuu care imită trecerea de culoare și de translucență a dintelui natural. Translucența este capacitatea unui material de a lăsa să treacă o parte din lumină, fără să fie limpede ca sticla. Termenul „multilayer” vine din engleză, unde înseamnă pur și simplu „cu mai multe straturi”, iar prin laboratoare îl auzi des prescurtat „ML”.

Materia primă e oxidul de zirconiu, o ceramică albă și foarte densă, folosită de mult în industrie pentru piese care trebuie să reziste la uzură. În stomatologie ajunge sub forma unor discuri presate, cu diametrul de aproape zece centimetri, din care o freză comandată de calculator taie lucrarea. După frezare, piesa e arsă în cuptor, proces numit sinterizare, în care se strânge vizibil și capătă duritatea finală.

Diferența față de zirconiul obișnuit se vede încă dinainte de frezare. Un disc clasic are aceeași culoare peste tot, așa că o coroană tăiată din el arată uniform, cam ca o bucată de faianță, iar tehnicianul trebuie să o coloreze sau să o acopere cu porțelan ca să-i dea viață. Discul multilayer vine cu gradientul deja inclus.

Straturile se contopesc la ardere

Când aud cuvântul „straturi”, mulți își imaginează plăci lipite una peste alta. Nu e cazul. Pulberile colorate diferit sunt presate împreună înainte de ardere, iar granița dintre ele se estompează la sinterizare, așa că din cuptor iese o singură piesă, fără linii de separație și fără adeziv.

Unii producători nici nu mai vorbesc despre straturi. Ivoclar descrie discul IPS e.max ZirCAD Prime ca pe un gradient continuu, fără trepte, obținut printr-o umplere și o condiționare speciale ale pulberilor. Pentru pacient diferența e mai degrabă teoretică, pentru tehnician poate însemna o potrivire de culoare ceva mai ușoară.

De la scheletul ascuns sub porțelan la coroana dintr-o bucată

Zirconiul multilayer a apărut ca răspuns la o problemă veche, aceea că zirconiul era foarte rezistent, dar prea opac ca să fie lăsat la vedere. Primul disc cu gradient de culoare integrat a fost prezentat în 2013, după aproape un deceniu în care zirconiul stătuse ascuns sub porțelan.

La începutul anilor 2000, odată cu răspândirea tehnologiei CAD/CAM, adică proiectarea și frezarea asistate de calculator, zirconiul a intrat în laboratoare ca material pentru „schelet”. Se freza o structură albă și rezistentă, peste care tehnicianul aplica de mână porțelan, adică ceramică feldspatică arsă în straturi, mult mai frumos, dar și mai fragil. Punctul slab era chiar stratul acesta de porțelan, care se mai ciobea, iar medicii vorbeau despre asta cu un oftat pe care îl recunoști imediat.

În 2009, laboratorul american Glidewell a lansat BruxZir, o coroană din zirconiu monolitic, adică dintr-o singură bucată, fără porțelan deasupra. Era gândită pentru oamenii care scrâșnesc din dinți și a pornit moda coroanelor „full contour”, cum li se spune în engleză celor frezate direct la forma completă a dintelui. Rezistența impresiona, aspectul mai puțin, iar pe un dinte din față asemenea coroane semănau adesea cu o bucată de cretă.

Răspunsul industriei a venit din două direcții. Prima a fost culoarea, iar Kuraray Noritake a prezentat în 2013, la expoziția IDS de la Köln, discul KATANA Zirconia ML, primul zirconiu cu gradient de culoare integrat, format din patru straturi colorate. A doua a fost translucența, care a cerut o schimbare chiar în chimia materialului.

Generațiile de zirconiu, spuse pe înțeles

Zirconiul dentar nu e un singur material. E stabilizat cu oxid de ytriu, un aditiv care păstrează la temperatura camerei structura cristalină dorită, iar cantitatea lui schimbă felul în care se comportă ceramica. Varianta clasică, notată 3Y, conține 3 procente molare de oxid de ytriu, iar articolul de sinteză semnat de Yu Zhang și Brian Lawn în Journal of Dental Research o numește ceramica de bază a lucrărilor protetice.

Au urmat 5Y, cu aproximativ 5 procente, mult mai translucid, și 4Y, un compromis între cele două, lansat de mai mulți producători în 2017. Regula generală e simplă și cam nemiloasă. Cu cât crește ytriul, cu atât zirconiul devine mai translucid și are o rezistență la încovoiere mai mică, adică suportă mai puțin efort înainte să se rupă când e îndoit.

De ce zirconiul mai rezistent este mai puțin translucid?

Zirconiul rezistent e opac pentru că aceeași structură care îl face greu de spart împrăștie lumina, iar zirconiul translucid e mai fragil pentru că renunță la o parte din acea structură.

Explicația ține de cristalele microscopice din care e alcătuită ceramica, care în 3Y au o formă numită tetragonală. Când o fisură ajunge lângă ele, își schimbă forma și își măresc puțin volumul, strângând fisura ca o menghină. Mecanismul se numește tenacizare prin transformare de fază și explică de ce zirconiul clasic poate trece de 1.000 de megapascali la încovoiere, o valoare pe care puține ceramici dentare o ating. Megapascalul este unitatea în care se măsoară această rezistență.

Aceleași cristale deviază însă lumina la fiecare graniță dintre ele, de aici aspectul lăptos al coroanelor din 3Y. În 5Y, cam jumătate dintre cristale sunt cubice, o formă prin care lumina trece mai ușor, dar care nu mai face trucul cu „umflarea” în fața fisurii. Rezultatul e un material frumos și mai fragil, cu valori tipice între 600 și 800 de megapascali.

Ce rezolvă gradientul

Discurile cu gradient de rezistență copiază structura dintelui natural, care e mai opac și mai solid la bază și mai translucid spre margine. În ele, zona cervicală, adică partea dinspre gingie, și corpul dintelui sunt din 3Y, iar zona incizală, adică marginea liberă a dintelui, e din 5Y.

Documentația tehnică Ivoclar pentru IPS e.max ZirCAD Prime, lansat în 2019, indică 1.200 de megapascali pentru corpul dintelui, numit de producător zona de dentină, din 3Y, și 650 de megapascali pentru zona incizală, din 5Y. Practic, materialul e aproape de două ori mai rezistent acolo unde coroana preia forțele mari decât acolo unde trebuie să lase lumina să treacă.

Două familii de discuri care poartă același nume

Sub eticheta „multilayer” se vând azi două tipuri diferite de discuri. Primele variază doar culoarea de la un strat la altul, celelalte variază și rezistența, pentru că folosesc tipuri diferite de zirconiu.

Multilayer doar de culoare

Prima familie, cea mai veche, păstrează același tip de zirconiu în toate straturile și variază doar pigmenții. Un studiu publicat în BMC Oral Health în 2023 amintește că la aceste discuri rezistența la încovoiere e practic aceeași în zona incizală și în cea cervicală. Sunt previzibile mecanic, însă translucența rămâne cea a materialului de bază.

Multilayer cu gradient de rezistență

A doua familie combină generații diferite de zirconiu în același disc, de obicei 3Y sau 4Y la bază și 5Y în zona incizală. Câștigul estetic e real, pentru că marginea dintelui devine cu adevărat translucidă. Prețul e o rezistență care scade pe măsură ce urci spre zona incizală.

Un studiu in vitro publicat în martie 2024, care a comparat cele două tehnologii, a constatat că discurile cu conținut diferit de ytriu pe straturi au o rezistență la încovoiere mai mică decât cele cu același conținut în tot discul. Pentru tehnician, asta face proiectarea mai pretențioasă. În practică, el are grijă ca porțiunile care preiau forța, cum sunt conectorii, adică legăturile dintre dinții unei punți, să cadă în zona de 3Y.

Cum ajunge un disc multilayer să devină coroană

Coroana din zirconiu multilayer pornește de la o amprentă, clasică sau digitală, trece printr-un program de proiectare și prin freză, apoi capătă forma finală după o ardere de câteva ore în cuptor. Pașii seamănă cu cei de la orice zirconiu, cu o singură diferență importantă, legată de locul din disc din care e tăiată lucrarea.

Medicul scanează dintele preparat cu un scaner intraoral, adică o cameră care face amprenta digitală direct în gură, sau trimite o amprentă din silicon, pe care laboratorul o scanează. Tehnicianul desenează coroana în program, apoi o așază virtual în disc, alegând înălțimea la care va fi tăiată. Operațiunea asta, numită nesting în jargonul laboratoarelor, decide ce porțiune din gradient ajunge efectiv în coroană.

Freza taie dintr-un material încă moale, cretos, pentru că zirconiul se prelucrează în stare presinterizată. Piesa iese mai mare decât va fi la final, fiindcă la ardere se contractă cu aproximativ o cincime, iar programul a calculat dinainte această micșorare. Abia după sinterizare, la peste 1.400 de grade, coroana capătă culoarea și duritatea finale.

Urmează finisarea. Tehnicianul poate adăuga pigmenți fini pe fisuri și pe margini, apoi glazurează suprafața, adică arde pe ea un strat subțire de sticlă, sau o lustruiește mecanic, iar medicul face ultimele ajustări în gură. Dacă lucrarea a fost bine gândită de la început, ajustările sunt mici și lustruirea de după ele ia doar câteva minute.

Ce avantaje oferă zirconiul multilayer

Principalul avantaj al zirconiului multilayer este o coroană care arată natural fără porțelan aplicat deasupra și care păstrează, în zona de mestecare, rezistența tipică zirconiului. Din combinația asta decurg și celelalte avantaje, printre care un dinte mai puțin șlefuit și o uzură mai blândă a dinților de pe arcada opusă.

Estetică fără strat de porțelan

O coroană monolitică nu are un strat de porțelan care să se ciobească, pentru că nu are deloc porțelan. Dispare astfel una dintre cele mai frecvente complicații tehnice ale lucrărilor clasice. Tehnicianul mai poate adăuga machiaje fine sau un strat foarte subțire de porțelan pe fața vizibilă a dinților din față, însă baza estetică vine din disc.

Coroanele frontale din zirconiu monocrom de acum zece ani aveau adesea un alb plat, fără adâncime. Gradientul aduce o trecere fină de culoare spre marginea dintelui, iar în lumina zilei coroana iese mult mai puțin în evidență. Porțelanul stratificat de un tehnician foarte bun rămâne mai expresiv, să fim cinstiți, dar pentru majoritatea pacienților multilayerul e suficient.

Rezistență acolo unde mușcătura apasă cel mai tare

Standardul internațional ISO 6872 pentru ceramica dentară, în ediția din 2015 la care se raportează cele mai multe studii, cere minimum 500 de megapascali pentru lucrările monolitice de până la trei elemente și minimum 800 de megapascali pentru punțile de patru elemente sau mai lungi. Un disc cu bază de 3Y trece lejer de al doilea prag exact în zona care contează, corpul dintelui și conectorii dintre elementele unei punți. De aceea Ivoclar indică ZirCAD Prime inclusiv pentru punți de până la 14 elemente.

Un dinte mai puțin șlefuit

O coroană metalo-ceramică are nevoie de loc pentru două materiale, metalul de dedesubt și porțelanul de deasupra. Zirconiul monolitic, fiind dintr-o bucată, poate fi frezat mai subțire, așa că medicul poate păstra mai mult din dintele pacientului. Cât de subțire depinde de material și de zonă, iar grosimile minime le stabilește producătorul fiecărui disc.

Mai blând cu dinții de pe arcada opusă, cu o condiție

Zirconiul are o reputație proastă la unii pacienți, care au auzit că „roade” dinții de vizavi. O meta-analiză publicată în Journal of Esthetic and Restorative Dentistry, care a adunat 25 de studii de laborator, a găsit că uzura smalțului aflat în contact cu zirconiul monolitic se încadrează în limite acceptabile, iar suprafețele lustruite produc mai puțină uzură decât cele glazurate.

Condiția e, deci, lustruirea. Orice ajustare făcută cu freza în cabinet trebuie urmată de o lustruire atentă, altfel suprafața aspră lucrează ca o pilă fină pe dintele de pe cealaltă arcadă.

Fără dungă gri la gingie

Fiindcă nu conține metal, zirconiul nu lasă dunga cenușie care apare uneori la marginea coroanelor metalo-ceramice, când gingia se retrage cu anii. Zona cervicală a discului multilayer e și cea mai saturată în culoare, ca la dintele natural, așa că trecerea spre țesutul moale arată firesc.

Mai puțină improvizație în laborator

Când culoarea vine din disc, rezultatul depinde mai puțin de mâna și de ziua tehnicianului. Două coroane frezate din același disc, la o lună distanță, arată practic la fel, ceea ce ajută când pacientul își face lucrarea în etape. Fluxul digital scurtează și drumul de la amprentă până la cabinet.

Unde își arată limitele

Limitele zirconiului multilayer țin mai ales de translucența, încă inferioară ceramicii de sticlă, și de felul în care e așezată lucrarea în disc.

Poziția coroanei în disc

Într-un disc cu gradient de rezistență, tehnicianul alege din program unde plasează coroana virtuală înainte de frezare. Dacă o urcă prea sus, conectorii unei punți pot ajunge în stratul translucid, cel mai puțin rezistent. Pe un singur dinte efectul e mic, pe o punte de molari poate face diferența dintre o lucrare liniștită și una care cedează la conector.

Un studiu publicat în 2025 în Journal of Biomedical Materials Research, care a testat separat straturile a două tipuri de zirconiu cu gradient, a confirmat ce bănuiau tehnicienii. Straturile cervicale au avut cea mai mare rezistență și cele mai mici granule, iar cele incizale cea mai bună translucență. Toate straturile au avut performanțe satisfăcătoare, dar nu identice.

Nu e chiar disilicat de litiu

Pentru fațete foarte subțiri sau pentru un incisiv central care trebuie să semene perfect cu vecinul natural, ceramica de sticlă, cum e disilicatul de litiu, păstrează un avans la translucență și la lipire. Zirconiul nu poate fi gravat cu acid fluorhidric precum ceramica de sticlă, așa că lipirea lui cere alte protocoale. De aceea mulți medici aleg disilicatul pentru fațete și zirconiul pentru coroanele din zonele care duc greul.

Bonturile închise la culoare

Bontul este dintele șlefuit, sau piesa artificială, pe care se cimentează coroana. Un bont provenit dintr-un dinte devitalizat, închis la culoare, ori unul metalic se poate vedea prin straturile translucide ale coroanei. Pentru astfel de cazuri laboratorul trebuie să știe culoarea bontului, pe lângă cea dorită pentru coroană. Altfel, cea mai frumoasă trecere de culoare din disc se transformă într-o umbră cenușie la mijlocul dintelui.

Îmbătrânirea, diferită de la strat la strat

Zirconiul tetragonal clasic poate suferi în timp o degradare lentă în mediul umed din gură, numită îmbătrânire hidrotermală. Variantele bogate în fază cubică, cum e 5Y, rezistă mult mai bine la acest fenomen, dar pornesc de la o rezistență mai mică. Într-un disc cu gradient fiecare strat are deci propriul compromis, iar datele clinice pe termen lung pentru generațiile cele mai noi sunt încă mai puține decât pentru zirconiul clasic.

Pentru ce lucrări se potrivește și când e nevoie de altceva

Zirconiul multilayer se potrivește foarte bine coroanelor unitare din toată gura, punților scurte și multor lucrări pe implanturi, iar variantele cu bază de 3Y pot acoperi și punți mai lungi. Pentru fațete fine sau pentru bruxism sever, adică scrâșnit puternic din dinți, alegerea se discută de la caz la caz.

În zona laterală, pe premolari și molari, e probabil cea mai sigură alegere pentru cine vrea o coroană albă și rezistentă. În zona frontală funcționează bine mai ales când se refac mai mulți dinți deodată, pentru că atunci tot zâmbetul are aceeași logică de culoare. Pe un singur dinte din față, lângă dinți naturali foarte translucizi, tehnicianul poate decupa puțin din zona incizală și reface marginea cu porțelan, tehnică numită cut-back.

Pe implanturi, multilayerul apare des în coroanele înșurubate pe baze de titan, piese intermediare între implant și coroană, unde rezistența și lipsa porțelanului care s-ar putea ciobi sunt argumente serioase. Pentru pacienții cu bruxism sever, mulți medici preferă totuși un zirconiu rezistent în toată masa lui, fără stratul incizal mai slab. Decizia o ia medicul după ce evaluează mușcătura și spațiul disponibil.

Cum vorbești cu medicul și cu laboratorul despre zirconiul multilayer

Cel mai bun rezultat cu zirconiul multilayer vine dintr-o comandă clară, în care laboratorul primește fotografii de culoare și indicația exactă de material, în locul simplului cuvânt „zirconiu”. La cazurile cu bont închis la culoare, laboratorul are nevoie și de culoarea bontului.

Ca pacient, ai tot dreptul să întrebi ce material anume primești. Coroanele și punțile sunt dispozitive medicale realizate la comandă, iar Regulamentul (UE) 2017/745 privind dispozitivele medicale obligă producătorul, adică laboratorul, să întocmească pentru fiecare dintre ele o declarație care le identifică și pe care pacientul o poate solicita. Medicul știe de la laborator ce disc a fost folosit și ți-l poate spune.

Medicul, la rândul lui, câștigă mult dacă trimite fotografii cu dinții vecini în lumină naturală, cu ghidul de culori ținut alături. La multilayer contează și înălțimea dintelui, pentru că lungimea coroanei decide ce porțiune din disc dă trecerea de culoare. O comandă care spune doar „zirconiu A2”, unde A2 e un cod din ghidul de culori, lasă prea multe la voia întâmplării.

Pentru cazurile frontale mai delicate, o discuție față în față cu tehnicianul valorează cât zece mesaje. Medicii din Capitală care preferă să analizeze un caz așa, cu fotografiile pacientului pe masă, o pot face la sediul 3DentaSoft din București. Restul se rezolvă la fel de bine online, prin scanare intraorală și fișiere trimise digital.

3DentaSoft este un laborator dentar digital din România, care primește comenzi online de la cabinetele stomatologice și are sedii în București și Timișoara. Pentru medicii obișnuiți să lucreze cu un laborator din apropiere, schimbarea de flux cere puțin exercițiu la început, mai ales la fotografiile de culoare.

Ce aș întreba dacă ar fi vorba de dintele meu

Dacă aș avea nevoie mâine de o coroană din zirconiu multilayer, aș pune două întrebări simple înainte să mă uit la culoare, ca să știu exact ce primesc.

Prima ar fi ce disc folosește laboratorul și dacă e multilayer doar de culoare sau cu gradient de rezistență. A doua, dacă lucrarea mea, coroană sau punte, intră în indicațiile pe care producătorul le dă materialului ales.

Restul l-aș lăsa în seama medicului și a tehnicianului. Discul multilayer a scos o parte din meșteșug din ecuație, însă o coroană bună depinde în continuare de cine o proiectează și de cine o cimentează.

Iar dacă cineva îți promite că zirconiul multilayer e „indestructibil” sau „identic cu dintele natural”, cere să vezi ce indică producătorul discului pentru cazul tău.

Întrebări frecvente despre zirconiul multilayer

Cât rezistă o coroană din zirconiu multilayer?

Durata unei coroane din zirconiu multilayer nu poate fi fixată dinainte, pentru că depinde de mușcătură, de igienă, de proiectarea lucrării și de cimentare. Zirconiul monolitic are în general rezultate clinice bune, însă pentru discurile cu gradient de rezistență, apărute în ultimii ani, studiile clinice de lungă durată sunt încă puține. Controalele periodice la medic permit depistarea din timp a unei ciobituri sau a unei probleme de cimentare.

Se poate albi o coroană din zirconiu?

O coroană din zirconiu nu poate fi albită. Substanțele de albire acționează pe smalțul natural, iar ceramica rămâne cu culoarea cu care a ieșit din cuptor. Dacă îți dorești dinți mai albi, albirea se face înainte de alegerea culorii pentru coroană.

Poate fi reparată o coroană multilayer ciobită?

O ciobitură mică de la marginea unei coroane din zirconiu multilayer se poate de multe ori lustrui sau reface cu compozit, folosind primeri, adică substanțe de aderență speciale pentru zirconiu. Fisurile mari sau fracturile complete înseamnă de regulă o coroană nouă. Când lucrarea a fost proiectată digital, refacerea poate porni de la fișierul original, ceea ce scurtează drumul.

Se folosește zirconiul multilayer și pe implanturi?

Zirconiul multilayer se folosește destul de des pe implanturi, mai ales la coroanele înșurubate pe o bază de titan și la punțile sprijinite pe mai multe implanturi. Gradientul de culoare ajută aici, fiindcă lucrarea pe implant nu are în spate un dinte natural care să-i dea viață. Pentru lucrările pe toată arcada, indicația se stabilește în funcție de materialul ales și de spațiul disponibil.

Poate da alergie zirconiul?

Reacțiile alergice la oxidul de zirconiu sunt descrise foarte rar, iar materialul nu conține metal, motiv pentru care e ales des de pacienții care au avut probleme cu aliajele. Dacă ai un istoric de alergii, spune-i medicului înainte de tratament. El poate decide dacă e nevoie de teste suplimentare.