Drepturile omului sunt ca o armura: te protejeaza; sunt ca regulile, pentru ca explica cum te poti comporta si sunt la fel ca judecatorii, pentru ca poti recurge la ele. Ele sunt abstracte, ca emotiile si, la fel ca ele, apartin tuturor, indiferent de ceea ce se intampla.

Ele sunt ca natura pentru ca pot fi incalcate; si ca spiritul pentru ca nu pot fi distruse. Ca si timpul, suntem tratati in acelasi mod bogati si saraci, batrani si tineri, alb-negru, inalti si scurti. Ele ne ofera respect si ne obliga sa-i tratam pe ceilalti cu respect. La fel si bunatatea, adevarul si dreptatea, despre care uneori nu putem fi de acord atunci cand le definim, dar pe care le recunoastem atunci cand le vedem.

Intrebare: Cum se definesc drepturile omului? Cum sa explici ce sunt?

Un drept este o cerere justificata de fapte: am dreptul la produsele din cosul meu de cumparaturi daca le-am platit. Cetatenii au dreptul de a alege un presedinte, daca constitutia tarii lor o garanteaza, iar copilul are dreptul sa mearga la gradina zoologica, daca parintii sai i-au promis.

Acestea sunt lucrurile la care oamenii ar putea avea dreptul sa se astepte, avand in vedere promisiunile sau garantiile facute de o terta parte.
Cu toate acestea, drepturile omului sunt super-cerinte cu o singura diferenta: ele nu depind de promisiunile sau garantiile unei terte parti. Dreptul la viata al cuiva nu depinde de o alta persoana care se angajeaza sa nu-l omoare: viata lor poate fi, dar dreptul lor la viata nu. Dreptul la viata depinde de un singur lucru: ca suntem fiinte umane.

Acceptarea drepturilor omului inseamna sa accepti ca toata lumea are dreptul sa faca aceste afirmatii: am aceste drepturi, indiferent de ceea ce spun sau fac, pentru ca sunt o fiinta umana, la fel ca tine. Drepturile omului sunt inerente tuturor fiintelor umane ca drept din nastere. De ce ar trebui sa pretinda ca nu au nevoie de niciun fel de comportament pentru a le sustine? De ce nu ar trebui sa cerem ca fiintele umane sa-si merite drepturile?

O revendicare a drepturilor omului este in cele din urma un drept moral si sustinuta de valori morale. Ceea ce inseamna cu adevarat dreptul meu la viata este ca nimeni nu ar trebui sa-mi ia viata; ca ar fi o greseala sa facem acest lucru.

Probabil ca toti cititorii sunt de acord cu aceasta afirmatie pentru ca recunoastem cu totii ca exista anumite aspecte ale vietii noastre, ale fiintei noastre, care trebuie sa fie inviolabile si pe care nimeni nu ar trebui sa le poata incalca, pentru ca sunt indispensabile fiintei noastre, cine suntem si ce suntem, sunt esentiale pentru umanitatea si demnitatea noastra umana.

Fara respectarea drepturilor omului, nu ne putem atinge intregul potential. Si, prin urmare, obiectivul pe care trebuie sa ni-l stabilim este sa raspandim aceasta idee in randul tuturor indivizilor de pe planeta. Intelegerea la nivel individual a fiecarei fiinte umane de pe planeta.

Intrebare: De ce este gresit sa incalci dreptul la viata al altcuiva? De ce este rau sa-ti iei viata?

Valori cheie

Doua dintre valorile fundamentale care stau la baza ideii de drepturi ale omului sunt demnitatea umana si egalitatea. Acestea pot fi intelese ca definind normele de baza care sunt necesare pentru viata si demnitatea umana; iar universalitatea ei deriva din faptul ca, in acest sens, cel putin, toate fiintele umane sunt egale si, prin urmare, nu ar trebui si nici nu le putem discrimina.

Aceste doua credinte sau valori sunt intr-adevar tot ceea ce este necesar pentru a intelege ideea drepturilor omului si pot fi controversate. Acesta este motivul pentru care drepturile omului sunt sustinute de toate culturile lumii civilizate, de toate guvernele si de toate religiile majore.

Este aproape universal recunoscut faptul ca puterea de stat nu poate fi nelimitata sau arbitrara, ci dimpotriva, cel putin in masura in care toti indivizii din jurisdictia sa pot trai cu anumite cerinte minime ale demnitatii umane. Vezi consultanta-cedo.ro.

Caracteristicile drepturilor omului

Filosofii pot continua sa argumenteze despre natura drepturilor omului, dar comunitatea internationala si-a inceput angajamentul surprinzator fata de acestea prin adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului in 1948. De atunci, comunitatea internationala a stabilit conceptele puternice ale Declaratiei Universale in numeroase instrumente juridice nationale, regionale si internationale.

Nu se intentioneaza a fi obligatorie din punct de vedere juridic, dar stabilirea normelor sale in numeroase tratate ulterioare (cunoscute si sub numele de „conventii” sau „legaminte”) face ca statutul juridic al normelor sale sa fie indiscutabil astazi. Conform acestor principii:

Drepturile omului sunt inalienabile

Aceasta inseamna ca ele nu pot fi pierdute, deoarece sunt legate de insusi faptul existentei umane, ele sunt inerente tuturor fiintelor umane. In anumite circumstante, unele, dar nu toate, pot fi suspendate sau restrictionate. De exemplu, daca cineva se face vinovat de o infractiune, libertatea sa, poate fi afectata.