Intr-o casa exista intotdeauna numeroase prize electrice, imprastiate in diverse locuri din fiecare camera. Unele dintre acestea sunt utilizate in mod constant, cum ar fi cele care sunt folosite pentru functionarea corecta a aparatelor de uz casnic, cum ar fi frigiderul, cuptorul, masina de spalat etc.

Altele, pe de alta parte, raman libere si sunt folosite doar atunci cand este necesar si pot fi utilizate, de exemplu, pentru a conecta aspiratorul, pentru a reincarca o tableta sau un telefon mobil, pentru a folosi un blender sau pentru a conecta orice alt obiect care functioneaza cu energie electrica, fie el mare sau mic.

Asadar, sa intelegem care sunt cele mai utilizate prize in instalatia electrica casnica de pe siteul ElectriceConstructii.ro, la ce sunt folosite, la ce inaltime se recomanda instalarea lor, unde trebuie pozitionate si ce variabile intra de fapt in joc in alegerea tipului de priza electrica, incheind cu cateva mici sfaturi practice pentru a evita greselile sau unele neajunsuri de neiertat.

Importanta alegerii prizelor potrivite

Prizele electrice reprezinta punctul final al unei instalatii electrice si sunt responsabile pentru punerea efectiva a energiei electrice la dispozitia utilizatorului individual.

Din motive de siguranta, ar fi bine sa se utilizeze cat mai putine componente externe si suplimentare, cum ar fi adaptoare, benzi de alimentare, prelungitoare etc., deoarece prezenta unor obiecte intre priza de perete si orice aparat este intotdeauna o sursa de pericol potential (de la supraincalzire pana la riscul de electrocutare, adica de „soc”).

De aici rezulta ca este important sa se rationalizeze in prealabil dimensionarea si pozitionarea corecta a fiecarei componente a instalatiei electrice.

Inaltimea pentru prize si pozitii in afara limitei

Odata ce s-a decis cate prize trebuie sa se prevada si unde sa fie amplasate, apare o alta problema: la ce inaltime trebuie amplasate? Exista reguli precise care trebuie respectate si locuri care trebuie evitate cu desavarsire.

Prin urmare, in realitate, nu exista dimensiuni fixe in ceea ce priveste inaltimea prizelor, ci doar indicatii pentru o instalare optima, ceea ce face ca utilizarea prizelor si a intrerupatoarelor sa fie practica si ergonomica.

Inaltimea minima a prizelor de la podea ar trebui sa fie intotdeauna de cel putin 17,5 cm, pentru a evita accidentele in caz de inundatii, dar adesea, in special in bai si bucatarii, prizele sunt pozitionate la o inaltime de pana la 30 cm de la podea.

In bai, in apropierea oglinzilor si a lavoarelor, inaltimea prizelor care sunt folosite pentru barbierit, uscarea parului sau orice altceva, este in general de 110-120 cm, acelasi lucru este valabil si pentru prizele din bucatarie, care trebuie sa fie plasate deasupra blatului de lucru. Cu toate acestea, trebuie acordata atentie prizei cu protectie, care ar trebui sa fie pozitionata, de obicei, la aproximativ 180 cm deasupra podelei. In dormitoare, inaltimea prizelor si a intrerupatoarelor care deservesc noptierele este stabilita la aproximativ 70 cm de la podea.

Cu toate acestea, astazi, mobilierul modern este adesea mult mai jos decat cel din trecut, astfel incat aceasta inaltime poate fi redusa la aproximativ 50 cm de la podea din motive estetice. In mod similar, daca intentionati sa instalati un pat supraetajat, poate fi o idee buna sa prevedeti prize la o inaltime mai mare, deasupra patului si care sa deserveasca acesta din urma.

Istoria becului

Cu mai bine de 150 de ani in urma, inventatorii au inceput sa lucreze la o idee stralucitoare care ar avea un impact dramatic asupra modului in care folosim energia in casele si birourile noastre.

Aceasta inventie a schimbat modul in care proiectam cladiri, a marit durata medie a zilei de lucru si a lansat noi afaceri. De asemenea, a dus la noi descoperiri energetice – de la centrale electrice si linii de transport electric la aparate electrocasnice si motoare electrice.

Ca toate inventiile grozave, becul nu poate fi creditat unui singur inventator. A fost o serie de mici imbunatatiri la ideile inventatorilor anteriori care au dus la becurile pe care le folosim astazi in casele noastre.

Cu mult inainte ca Thomas Edison sa patenteze – mai intai in 1879 si apoi un an mai tarziu, in 1880 – si sa inceapa sa-si comercializeze becul cu incandescenta, inventatorii britanici au demonstrat ca lumina electrica este posibila cu lampa cu arc. In 1835, a fost demonstrata prima lumina electrica constanta, iar in urmatorii 40 de ani, oamenii de stiinta din intreaga lume au lucrat la lampa cu incandescenta, modificand filamentul (partea becului care produce lumina atunci cand este incalzit de un curent electric) si atmosfera becului (indiferent daca aerul este aspirat din bec sau este umplut cu un gaz inert pentru a preveni oxidarea si arderea filamentului).

Aceste becuri timpurii aveau o durata de viata extrem de scurta, erau prea scumpe pentru a fi produse sau consumau prea multa energie. Acesta a fost de fapt si momentul in care s-a dat startul marilor inventii in acest domeniu.