Tare ma enerveaza cand ma duc la un magazin, cumpar ce-am de cumparat, dau frumos banii si…si…restul meu? Nimic! Pauza! Vanzatoare nu zice nimic, se face ca ploua si tot ea este cea  usor mirata si deranjata de faptul ca sunt inca acolo si astept. Multi, putini sunt banii mei. Datoria ta este sa-mi dai restul complet si eu, daca vreau, si consider ca te-ai comportat asa cum trebuie si nu mi-ai aruncat produsele in sictir, iti las restul sau o parte din el.

Sa las sau nu restul? Aceasta este intrebarea! 😉

Nu…cum? Ne facem singuri parte! In cel mai fericit caz iti spun ca nu au marunt, „imi pare rau…”. Bine, bine, presupun ca nu ai. Desi mira-m-as sa nu ai niciodata! Hai sa gasim o solutie impreuna…Ma mai scotocesc eu prin buzunare, si tu eventual, imi propui ceva de banii aia, ma rogi sa astept putin poate are urmatorul client, nu stiu…orice, dar sa vad putin bun simt. Dar de ca sa ne sinchisim? E mai usor sa ridicam din umeri si sa ne luam singuri ceea ce consideram ca ni se cuvine…

Restul tau, dreptul tau

Ti-e rusine sa culegi fiecare moneda, nu? Dar de ce? Doar e restul tau…

Repet, nu ca m-as imbogati, dar e vorba de banii mei, de munca mea si de un respect minim fata de client. Adica e restul meu si tot mie sa-mi fie rusine sa-mi cer banii care mi se cuvin? A! si mai e un aspect: daca se indura sa-ti dea pana la urma restul, o sa-ti dea probabil un pumn de monede, doar, doar ti-o fi rusine sa stai sa culegi fiecare moneda in parte..Mai ales cand s-a format ditai coada in spatele tau… Suna cunoscut?

Sa nu mai vorbim despre benzinarii…acolo nu numai ca nu-ti dau restul dar trebuie sa le ceri tu bonul si musai..si cand spun musai, credeti-ma, stiu ce spun, trebuie sa verifici ce ai pe bon. Sunt sanse foarteeee mari sa nu ai chiar ceea ce ai si-n punga. Si nu, nu se intampla niciodata sa fie mai putine pe bon! 😉 Nu vreau sa supar pe nimeni dar sunt patita, si nu o data, iar nemultumirea mi-au impartasit-o si multi alti prietenti si cunoscuti. Asa ca, nu mai e vorba de intamplare sau neatentie…

Concluzionand, restul iti apartine pana la ultima moneda, nu trebuie sa-ti fie jena pe banii tai; si cel mai bine ar fi sa faci si o adunare rapida in minte sau sa verifici bonul, nu sa mergi pe incredere.

Astept cu interes ziua in care increderea va fi cuvantul de ordine si pe buzele romanilor.

A! Si ziua in care restul integral va sta in buzunarul meu, de la sine inteles.

Tu?